Quinde Orazio Flacco - Wikipedia Quinde Orazio Flacco Da Uicchipèdie, 'a 'ngeclopedije lìbbere. Zumbe sus 'a navigazzione Zumbe sus 'a recerche Note disambiggue – "Orazio" manne aqquà. ce stè cirche , 'ndruche Orazio, disambiggue. (LA) « Dum loquimur fugerit invida aetas: carpe diem, quam minimum credula postero. » (TA)« Mendre ca ste parlame 'u tiembe se n'ha sciute. Arruèbbe 'nu sciurne, speranne 'u mene possibbele a creje. » (Orazio, Odi, I, 11, 7-8) Quinde Orazio Flacco, ritratte de Anton von Werner Quinde Orazio Flacco, in latine Quintus Horatius Flaccus e canusciute semblicemende cumme Orazio (Venosa, 8 decemmre 65 n.C. – Rome, 27 novemmre 8 n.C.), ha state 'nu poete romano. Conziderate une de le megghie poete de l'età andiche, eppure maestre de eleganze stilisteche e dotate de 'n'ironie speciale, sapìe affrondà le avveneminde politeche e civile d'u tiembe sue da placide epicurèe amande de le piacere d'a vite, dettanne chidde ca pe assaije crestiàne angore so le canone de l'ars vivendi. Condenute 1 Biografije 2 Orazio nnade 'a morte 2.1 'A crise escatologgeche d'u paganesime 2.2 'U rapporte de Orazio cu 'a morte 3 Opere 4 'Ndruche pure 5 Otre pruggette 6 Collegaminde fore a Uicchipèdie 7 Note Biografije[cange • cange 'a sorgende] Orazio nascìe 'u 8 decemmre d'u 65 n.C. a Venosa, colonie romane funnate in posizione strateggeche 'mbrà Apulia e Lucania, quedde ca osce a die jè 'a Basilicata, figghie de 'nu fattore libberte ca se trasferìe pò 'a Rome pe fà l'esattore de le aste pubbleche (coactor), combite picche stimate ma redditizie. 'U poete ere quinde de origgene umile, ma de bbona condizione economeche. Orazio seguì allore 'nu corse de studie regolare a Rome, sotte 'u 'nzegnamende d'u grammateche Orbilio e pò a Atene, a l'età de cchiù o mene vinde anne, addò studiò greche e felosofije da Cratippo de Pergamo. Aqquà trasìe in condatte cu 'a lezione epicurèe ma, pure ca se sendève particolarmende attratte, decedìe de nò aderì a 'a scole. Ha state a 'u 'nderne de l'ambiende romane ca Orazio pigghie parte a 'a corrende, 'a quale le permettìe de acchià 'nu refugge jndr'à l'otium contemplativo. 'U poete espremìe 'a gratitudina soje verse l'attane jndr'à 'nu tribbute jndr'à le Satire (I, 6). Quanne sckattò 'a uerre civile Orazio se arruolò, apprisse 'a morte de Cesare, jndr'à l'esercite de Bruto, jndr'à 'u quale 'u poete 'ngarnò 'u probbie ideale de libbertà condre a 'a tirannide 'mberande e combattìe cumme tribbune militare jndr'à battagghie de Filippi (42 n.C.), perse da le sosteniture de Bruto e vingiute da Ottaviano. Jndr'à 'u 41 n.C. turnò in Itaglie grazie a 'n'amnistie e, avute 'a notizie d'a confische d'u podere de l'attane, se mandenìe devendanne segretarie de 'nu questore (scriba quaestorius), jndr'à stu periode accumenzò a scrivere verse, ca accumenzarene a darle 'na certe 'mbortanze. Jndr'à 'u 38 n.C. avenìe presendate a Mecenate da Virgilio e Vario, probbabbilmende 'ngundrate jndr'à 'u condeste de le scole epicurèe de Sirone, a Napule e Ercolano. Apprisse nove mise Mecenate 'u facìe trasè jndr'à 'u circole sue. Da allore Orazio se dedicò 'nderamende a 'a letterature, non ge se 'nzurò maje e non g'avìe figghie. Ggià jndr'à stu periode Orazio resulte debbole de uecchie, avenne pigghiate 'na congiundivite.[1] Mecenate le rialò jndr'à ' 33 n.C. 'nu possedimende piccinne jndr'à Sabine, le quale rovine sò angore osce a die visitabbile vecine a Licenza (RM), cose assaije gradite a 'u poete ca, in perfette osservanze d'u modus vivendi predicate da Epicure, non g'amave 'a vite cetadine. Cu 'a poesia soje facìe assaije vote aziune de propagande pu 'mberatore Auguste, pure ce, a dicere 'a vernate, jndr'à stu periode Ottaviane lassò 'na maggiore libbertà combositive a le poete sue (tendenze ca pò avere state invertite apprisse 'a scombarse de Mecenate: 'u testimonie 'a vicende biografeche de Ovidio). Esembie de propaganne augustèe sò, a ogne mode, certe Odi e 'u Carmen saeculare, cmboste jndr'à 'u 17 n.C. in occasionae d'a ricorrenze de le Ludi Saeculares. Murìe jndr'à 'u novemmre d'u 8 n.C. e avenìe brucate sus a 'u colle Esquiline, affianghe a l'amiche sue Mecenate, muèrte sulamende doje mise apprime. Orazio nnade 'a morte[cange • cange 'a sorgende] 'A crise escatologgeche d'u paganesime[cange • cange 'a sorgende] 'A accussìditte case de Orazio a Venosa Verse 'a fine d'u 'Mbere 'a romanità accumenzò a perdè fede jndr'à 'u sisteme releggiose d'u paganesime, ca non ge defenneve cchiù da nemice e soprattutte da le barbare. Accumme avère successe pe le Etrusche, nnande a granne pericole de fore 'a releggione se cange. Le dei de le Etrusche, assaije disinvolte e allegre apprime, addevendane terrifice quanne le Romane accumenzane a assoggettarle e a destruggere le cetate lore. Ma sta fede non ge avenìe scacchiate accussì libberamende, purcé a picche a vote avenìe obbligate, attraverse le persecuziune e demoliziune o sostituziune de tembie. Ma jndr'à 'u I sechele n.C. sta fede non ge se scummove, anzi 'a scola greche se trasmette a Rome 'nzieme a le splendide arte sue. L'epicureisme jè une de le scole de penziere ca se face domande sus a l'omme e sus a 'u combortamende sue, a 'a fine cerche 'na resposte a le male e a le dulure d'u munne, ca non ge onne scunnè 'a ggioie de vivere. Jndr'à stu periode nascene jndr'à le cetate romane 'nu sbuènne de epicurèe, addò forse Orazio avère canusciute Virgilio e Vario, ca forse 'u facèrene canoscere a Mecenate. L'epicureisme non ge vulève fà sparìe ogne angosce e dubbie esistenziale riguarde a 'a morte attraverse 'na fede de l'aldilà, ossie attraverse 'a consapevolezze d'a probbie precarietà. 'A morte jè allore viste cumme 'na libberazione serene d'a vite, chiene de dulure, ma soprattutte cumme 'na certezze ca l'omme forte e sagge addà sapè affrundà. Pure Lucrezio recanosce 'a vernate d'a nature e le illusiune de le releggiune, pe jidde avaste 'ndrucà 'a nature e osservà 'a scienze pe recanoscere 'a vernate. 'U rapporte de Orazio cu 'a morte[cange • cange 'a sorgende] Statue de Orazio a Venosa Orazio s'avvicine parzialmende a l'epicureisme, pure jidde 'a ricerche de resposte sus a le granne teme esistenziale, resposte ca de fatte non ge riesce ad acchià maje: 'u poete pare infatte de no essere maje fusciute a l'angosce d'a morte, percepite sembre cumme ca mò arrive mò arrive. Jè inderessande analizzà 'a visione ca 'u poete latine tenève de l'aldilà, in quande jè indubbiamende assaije singere: pure scunnute da 'na certe securezze, probbie de quedde "aurea mediocritas" d'a quale Orazio vuleve essere esembie, jndr'à 'nu sacche de occasiune iesse 'na vene malengoneche, accumbagnate da note gnore de lirisme e de eleggìe, ca tradisce 'u sue reale state inderiore. Orazio iesse, a mumende, cumme quidde ca forse forse avveramende ere: 'n'omme ca ave acchiate jndr'à vite 'u refugge da 'a morte, ma ca vernate, non g'ave maje riuscite a curà combletamende 'a paure d'a morte, ca preferisce fuscersene invece de combattre stoicamende. 'A personalità soje pò allroe resultà, a 'na prime letture, ambiggue: sta ambigguità nasce da 'a discordanze ca certe vote se avène a ccrejà 'mbrà l'immaggine ca Orazio vuleve dà de jidde e, 'a vere personalità d'u poete ca inevitabbilmende iesse da le righe: none a case, cumme dice Ugo Enrico Paoli, "ninde [...] pare accussì difficile cumme sbunnà l'anime de Orazio". 'A rappresendazione de l'aldilà oraziane jè de stamde epicurèe forte forte e avène suggellate jndr'à 'u mode megghie megghie jndr'à l'affermazione, ca tène 'na note malengoneche, espresse jndr'à l'Ode 7 d'u Libbre IV: « Pulvis et umbra sumus » Quinde Orazio Flacco, ritratte de Giacomo Di Chirico Jndr'à sta affermazione Orazio riesce a esprimere none sule 'u punde di viste sue susu 'a morte, ma pure l'angosce ca 'u pigghie jndr'à vite, probbie in funzione d'u prossime e certe annullamende de l'esperienze terrene. Da le verse de Orazio, quanne 'u poete parte d'a morte, resulte avveramende difficile pigghià 'na note de serenità, de gioie: 'u sendimende ca invece cumanne e ca se idendifiche jndr'à reazione psicologgeche d'u poete 'mbacce 'a morte, jè 'na triste accettazione de 'nu fatte naturale. In particolare stu sendimende avène espresse jndr'à l'Ode 14 d'u Libbre II, addò dice (vv. 8 -12): « ...tristi [...] unda, scilicet omnibus, quicumquae terrae munere vescimur, enaviganda, sive reges sive inopes erimus coloni. » Ste verse ne dicene quande Orazio vedève 'a morte cumme cupe e fonde de granne turbamende: avène rappresendate aqquà cumme 'na palude (unda, parole ca ggià jndr'à 'u suène sue andicipe 'u congette ca stè pe essere espresse e, dè forze a 'u simbolisme da 'u quale jè oggette: palude = morte), a 'a quale affianghe l'aggettive "triste" (tristi), ca porte cu jidde 'nu sienze profonne de inevitabbilità. 'A palude a 'a quale face reèrimende Orazio jè 'u Stige: Jndr'à stu case, 'u refèrimende mitologgeche ave valore simboliche, e jè funzionale none sulamende pe esprimere 'u congette d'a morte, ma pure pe rendere cchiù forte e espressive 'a poesie. 'Nvece scilicet (cumme jè naturale) dice 'nu date de fatte: l'inevitabbilità d'a morte, a 'a quale non ge stè mode de fuscersene. Stu congette in realtà avène ripetute aqquà, ma avère ggià state espresse a l'inizie de l'ode: « ...nec pietas moram Rugis et instanti senectae Adfert indomitaeque morti. » Inutile jè 'a releggione, 'ngapace de acchià 'na soluzione ((moram) a 'a vecchiaie ca avanze e a 'a morte: quiste jè 'nu punde de viste d'u poete reguardanne 'a releggione, e traduce 'nu sendimende diffuse e estese a tutte 'a romanità d'u sechele. 'A releggione jè oramaije 'ngapace de dà spiegaziune sufficiende ca reguardane 'a vite apprisse 'a morte, 'u fervore releggiose (pietas) non ge pò salvà l'omme da 'a naturale soje condizione de mortale. 'Nderne d'a case de Orazio Jè probbie 'a granne differenze ca fusce 'mbrà l'attacche e 'a criteche ca Lucrezio avère fatte jndr'à le combronde d'a religio, accusate de sconnere 'a raggione e de fà nascere inutile tribbolaziune e angosce e queste, ca sone cchiù cumme 'na triste constatazione de l'ingapacità de essere rasserenate da 'na releggione jndr'à quale non ge se riesce cchiù a credere. Cendrale jndr'à le verse 8-12 jè 'u gerundive enaviganda, ca esprime l'inevitabbilità e 'a certezze d'a morte, none senze 'na note de cupe e profonne malingonie, ggià andicipate da tristi unda. Resulte ggià chiare da ste picche verse 'a percezione ca Orazio avère d'a morte, percezione ca spieghe e motive 'a scelta soje de vite: 'na vite caratterizzate da 'u godè d'u presende e de le picche gioie ca 'a vite ne offre (idendificabbile prengepalmende jndr'à l'amicizie, jndr'à 'u convivie, jndr'à pace inderiore) e ca ne donne 'a possibbilità de vivere cu serenità e stabbilità. Orazio pare a tratte pessimiste assaije probbie: 'a morte jè sembre rrete a l'angole e 'a vite pò spiccià jndr'à ogne mumende; jè megghie, allore, no remèttere le probbie speranze jndr'à ccreje. St'idea d'a vite ca jè corte (ca acchiame arrete jndr'à Catullo: brevis lux) jè 'n'otre invite a goderse 'a vite 'u cchiù possibbile, congette ca acchiame jndr'à 'nu sbuènne de verse, cumme jndr'à l'Ode 11 d'u libbre I: « ...Dum loquimur fugerit invida Aetas: carpe diem, quam minimum credula postero.[2] » 'U tiembe jè 'na fughe condinue, ca non ge lasse ninde a le speranze future: serve sfruttà a 'u massime 'u tiembe ca 'n'avène date, e conziderà ogne mumende ca 'n'avène date cumme a 'nu riale, accussì cumme dice jndr'à l'Ode 9 d'u libbre I (vv.14-15: "...Quem Fors dierum cumque dabit, lucro/Adpone..."); 'a congeziona soje d'a fuga temporis jè 'nu perfette modelle pe 'nu granne poete tagliàne cumme a Frangische Petrarca, ca, apprisse ca avere lette classece cumme Orazio, Seneca e Agustine, se vè lamende, jndr'à 'u Canzoniere, 'u fatte ca 'u tiembe jè malate, e l'essenza soje fuggitive jndr'à liriche cumme 'A vite fusce e non ge se ferme 'n'ore, assaije vicine a 'a poetiche oraziane. Jè chiare da le verse sue quande 'a visione d'a morte condizione jndr'à 'nu mode nette l'esperienze de vite d'u poete, ca n'avène vivacemende descritte da 'a poesia soje: 'a morte non g'è, a 'u condrarie de quanne se penze, 'nu fatte ca ne aspette quanne 'u percorse vitale nuèstre spicce, ma jè quacchecose ca ne lassame rrete ogne sciurne e rrete a ogne mumende, ca sparisce e iuscke, attraverse 'u tiembe, tutte quidde ca jè. Opere[cange • cange 'a sorgende] File:Le Odi di Orazio.gif Le Odi de Orazio tradotte da Mario Rapisardi Saturae, 1577 Orazio jè considerate da 'u classicisme une de le cchiù 'mbortande oete latine, cirate addiritture jndr'à' 'u 'Nfirne de Dante ndr'à 'u Limbe, a 'u verse 89 d'u Cande IV. Assaije de le frase sue onne devendate muttette angore osce ausate: esembie sò carpe diem, nunc est bibendum e aurea mediocritas, eppure Odi profanum vulgus, et arceo, e, urtemamende, l'ha state 'nditolate pure 'nu cratere sus 'a superficie de Mercurie. Pò Orazio jè protagoniste d'u gialle storeche Meminisse Iuvabit, ambiendate jndr'à 'u 23 n.C. e scritte da Luigge Calcerano. Epodi (Epodon libri o Iambi, cumme le definisce l'autore), 17 comboneminde, pubblecate jndr'à 'u 30 n.C. Satire (Saturae o Sermones, cumme le definisce l'autore), jndr'à doje libbre ca combrennene 18 satire, scritte 'mbrà 'u 41 e 'u 30 n.C.: 'u I libbre (10 satire) avenìe dedicate a Mecenate e pubblecate jndr'à 'u 35 e 'u 33 a.C., invece 'u II libbre (8 satire) avenìe pubblecate jndr'à 'u 30 n.C. 'nzieme a le Epodi. Odi (Carmina, cumme le definisce l'autore), jndr'à ttre libbre cu 88 comboneminde, pubblecate jndr'à 'u 23 n.C. 'Nu quarte libbre cu otre 15 comboneminde avenìe pubblecate atturne a 'u 13 n.C. Epistole, jndr'à doje libbre. 'U I libbre tène 20 lettere comboste a partì da 'u 23 e pubblecate jndr'à 'u 20 n.C., cu dediche a Mecenate, invece 'u II libbre, cu ttre lettere, scritte 'mbrà 'u 19 e 'u 13 n.C., tène l'epistole a le Pisone, o Ars Poetica jndr'à 476 esametre, ca avenìe pigghiate a canone pa combosizione poeteche jndr'à l'epoche cchiù nnande. Carme secolare (Carmen saeculare), d'u 17 n.C., scritte pe 'ngareche de Auguste e destinate a 'a cerimonie conglusive de le ludi saeculares. 'Ndruche pure[cange • cange 'a sorgende] Mario Rapisardi (traduzione de Le Odi de Orazio. Id ib. 1883) Gens Horatia Otre pruggette[cange • cange 'a sorgende] Altri progetti Uicchisource Uicchiquote Uicchimedia Commons Uicchisource tène una pagina dedicata a Quinde Orazio Flacco Uicchiquote tène citazioni di o su Quinde Orazio Flacco Uicchimedia Commons tène file multimediali su Quinde Orazio Flacco Collegaminde fore a Uicchipèdie[cange • cange 'a sorgende] Della fama d'Orazio fino a' dì nostri, in Italia, lezione de Mario Rapisardi, decemmre 1885 Il carme secolare, tratte da 'u libbre IV Le Odi de Orazio, traduzione de Mario Rapisardi Opera Omnia de Quinde Orazio Flacco: teste cu congordanze e elenghe de frequenze Opera Omnia de Quinde Orazio Flacco: teste cu numerazione de le verse 'U Soratte; Fonte Bandusia; 'U faune tradotte da Alessandro Natucci A. Perutelli, G. Paduano; E. Rossi, Alcune Traduziune de Orazio in Tagliàne (PDF), in Storie e teste d'a letterature latine On-line, Zanichelli, 2010, Perutelli, Paduano, Rossi, traduzioni. URL consultato il 10 sciugne 2011. A. Perutelli, G. Paduano; E. Rossi, Quacche Traduzione cu Note de Orazio in Tagliàne (PDF), in Storie e teste d'a letterature latine On-line, Zanichelli, 2010, Perutelli, Paduano, Rossi, traduziune cu note. URL consultato il 10 sciugne 2011. A. Perutelli, G. Paduano; E. Rossi, Quacche Teste cu Metriche (PDF), in Storie e teste d'a letterature latine On-line, Zanichelli, 2010, Perutelli, Paduano, Rossi, originali latini. URL consultato il 10 sciugne 2011. Note[cange • cange 'a sorgende] ↑ Orazio, Satire, I, 5, vv. 30 e 49. 'U periode in questione jè 'u 38-37 n.C., vd. Orazio, Satire, Corriere della Sera, I Classici del pensiero libero greci e latini, n° 50, 2012, n. 8 a pàg. 63. ↑ Tande le traduziune de sta poesie famose, da Tommase Gargallo, a Giosuè Carducci (jndr'à Opere, ed. naz., Bologne, Zanichelli, 1962, vol. XXIX, p. 47), a Giuanne Pascoli (jndr'à Poesie. Poesie varie. Traduzioni. Riduzioni, a cure de Auguste Vicinelli, Melane, Mondadori, 1968, p. 1657), a Alberto Caramella (jndr'à I viaggi del Nautilus, Firenze, Le Lettere, 1997, p. 1). Quinde Orazio Flacco (65 ~ 8 a.C.) Quinde Orazio Flacco (65 ~ 8 a.C.) Opere letterarie principali Satire (Sermones) • Epòdi • Odi • Epistole (ca tène 'u combonimende Ars Poetica) • Carmen saeculare Citaziune famose Carpe diem • Aurea mediocritas • In medias res • Odi profanum vulgus, et arceo • Coelum non animum mutant qui trans mare currunt Corrende de penziere Epicureisme v • d • m Circolo de Mecenate Promotore Gaio Cilnio Mecenate • Ottaviane Auguste Membre Domizio Marso • Orazio • Sesto Properzio • Vario Rufo • Virgilio Template:Epicureismo Pigghjete da "https://roa-tara.wikipedia.org/w/index.php?title=Quinde_Orazio_Flacco&oldid=134957" Categorije: Pàggene ca ausane le argumende a doppie jndr'à le chiamate d'u template Biografije Poete romani Collegamento interprogetto a Wikiquote presente ma assente su Wikidata Collegamento interprogetto a Wikisource presente ma assente su Wikidata Aforisti romani Autori di favole Epicurei Horatii Personaggi citati nella Divina Commedia (Inferno) Poeti romani categorije scunnute: BioBot Pàggene cu collegaminde a le file scuasciate Menu de navegazione Struminde personele Non ge sì colleghete 'Ngazzaminde Condrebbute Ccreje 'nu cunde utende Tràse Namespace Vôsce 'Ngazzaminde Variande Visite Ligge Cange Cange 'a sorgende Vide 'u cunde De cchiù Cirche Navigazione Pàgene Prengepàle Purtale d'a communitate Fatte Recende Urteme cangiaminde 'Na pàgene 'a uecchje Vuè 'na màne? Donazioni strumenti Appondene aqquà Cangiaminde culleghete Careche 'u file Pagine speciali Link permanente 'Mbormaziune d'a pagene Cite sta vôsce Vôsce de Wikidata Stambe/esporte Ccreje 'nu libbre Scareche cumme PDF Versione stampabile Jndr'à otre pruggette Uicchimedia Commons Jndr'à l'otre lènghe Afrikaans አማርኛ Aragonés العربية مصرى Asturianu تۆرکجه Башҡортса Žemaitėška Беларуская Беларуская (тарашкевіца)‎ Български Brezhoneg Bosanski Català Čeština Cymraeg Dansk Deutsch Zazaki Ελληνικά English Esperanto Español Eesti Euskara فارسی Suomi Võro Français Furlan Gaeilge Galego עברית हिन्दी Fiji Hindi Hrvatski Magyar Հայերեն Interlingua Bahasa Indonesia Ido Íslenska Italiano 日本語 ქართული Қазақша 한국어 Kurdî Kernowek Latina Lingua Franca Nova Lietuvių Latviešu Malagasy Македонски മലയാളം Монгол मराठी Bahasa Melayu Nāhuatl Nederlands Norsk nynorsk Norsk bokmål Occitan ਪੰਜਾਬੀ Polski Piemontèis Português Română Русский Sardu Sicilianu Srpskohrvatski / српскохрватски Simple English Slovenčina Slovenščina Српски / srpski Seeltersk Svenska Kiswahili தமிழ் Tagalog Türkçe Татарча/tatarça Українська Oʻzbekcha/ўзбекча Tiếng Việt Volapük Walon Winaray 吴语 中文 粵語 Cange le collegaminde Sta pàgene ha state cangiate l'urtema vote 'u 13 Nov 2017, a le 18:34. 'U teste ète disponibbile sotte 'a licenze Creative Commons Attribution/Condivide a 'u stesse mode; termine addizionale pò essere applicate. 'Ndruche Termine de Ause pe cchiù 'mbormaziune. Politica sulla privacy Sus a Wikipedia No ne sacce ninde Viste d'u mobile Sviluppature Statisteche Dichiarazione sus a le cookie